Dorin s-a născut în România cu câteva luni înainte de cădea regimul comunist. La doar 6 luni a fost abandonat într-un orfelinat de mama lui. I-a surâs norocul la 2 ani, când o familie de italieni a decis să-l adopte.
Întreaga sa poveste a fost publicată de Nuove Radici și preluată de Rotalianul.com. Dorin D’Angelo Rossi, deși este cetățean italian spune că originile sale românești, dar și africane, i-au adus și câteva provocări în ceea ce privește integrarea în societatea italiană.
„Fiindcă anumite procese de integrare, să le spunem așa, cărora a trebuit să le fac față oricum în viață, nu ar fi fost necesare (dacă nu ar fi fost de culoare, ci doar român – n.r.). Ar fi ieșit însă la suprafață alte diferențe, presupunând că le putem numi diferențe”, spune Dorin.
Potrivit documentelor, mama lui era româncă, era tatăl era de culoare și nu l-a recunoscut după naștere. Părinții lui adoptivi au venit la un orfelinat din localitatea Vidra.
„În 1991 părinții mei au ajuns la București pentru a mă aduce la Como, în Italia. Îmi povesteau că în acea perioadă, în timp ce erau cazați la un mare hotel din București, un ospătar a intrat în sală într-o dimineață și le-a spus că nu știa cu ce să-i servească fiindcă nu mai aveau nimic de mâncare. Îmi imaginez că era o situație la limita haosului total”, a mai spus Dorin pentru publicația italiană.
În liceu a început să fie fascinat de arhitectură. Așa a decis să se înscrie la Institutul Politehnic din Milano. Singura legătură pe care o mai are acum cu România arhitectul în vârstă de 30 de ani este printr-o prietenă.
„Am o prietenă foarte dragă pe care o consider aproape ca o soră, asta și din cauză că provenim din același orfelinat. De fapt, chiar părinții ei au fost cei care le-au spus părinților mei despre existența orfelinatului. Mi-au povestit că eram descris ca fiind singurul care avea acces la televizor și că eram feblețea asistentelor”, a mai povestit Dorin, potrivit Rotalianul.com.
